Raportul meu privind educația digitală a fost aprobat cu o largă majoritate în Comisia pentru Educație din Parlamentul European. 26 de voturi pentru și niciun vot împotrivă. Un raport complex care prezintă soluții pentru ca educația digitală să nu mai fie un privilegiu, prin care definim ce înseamnă cu adevărat învățământul digitalizat, de la metode și platforme până la protecția datelor și un curriculum adaptat în funcție de vârstă.
Educația digitală nu are nicio legătură cu ce s-a întâmplat în România. Nu înseamnă să dai o tabletă unui copil sau să faci cursurile prin aplicații gratuite de mesagerie. Ce s-a întâmplat timp de un an în România, când circa 1 milion de copii nu au avut acces la educație, nu a mai avut loc nicăieri în Europa într-o asemenea proporție și nu mai trebuie să se întâmple niciodată.
Decidenții din România trebuie să înțeleagă că digitalizarea educației nu se poate fără implicarea profesorilor, elevilor, studenților, părinților, autorităților locale, experților sau societății civile.
Din păcate, modul în care se decid alocările din Planul Național de Redresare și Reziliență și cum se definesc proiectele pentru educație riscă să conducă la pierderea acestei oportunități uriașe pentru educație.
Digitalizarea educației presupune o infrastructură adecvată, dezvoltarea competențelor transversale și digitale, protejarea utilizatorilor, metode, practici și materiale educaționale adaptate.
Câteva din punctele importante obținute în cadrul raportului:
– solicităm alocarea a minim 10% din instrumentul de redresare și reziliență pentru educație și a 20% pentru transformare digitală;
– definim educația digitală de calitate și setăm instrumentele pentru aplicarea unor standarde în domeniu: metode, instrumente, platforme, dispozitive, practici, materiale educaționale;
– fixăm obiectivul accesibilizării pentru toți a educației digitale și combaterea activă a inegalităților și discrepanțelor de orice natură: programe de formare pentru profesori, elevi, studenți și părinți; definim accesul la educația digitală și infrastructura digitală ca fiind un drept universal; solicităm alocarea de resurse financiare suplimentare; menționăm programele care pot sau au avut succes; vorbim de nevoia de adaptare a învățământului tehnic, a educației continue sau a învățământului pentru persoane cu dizabilități; subliniem importanța corelării educației digitale cu grupa de vârstă sau tipul de educație;
– susținem dezvoltarea unor huburi dedicate educației digitale și a unui dialog permanent cu actorii relevanți din educație pentru a deveni co-creatori ai educației;
– lansăm proiectul Universității Online Europene, o platformă ce permite digitalizarea învățământului superior;
– inițiem un proiect privind educația despre inteligența artificială și robotică, cu scopul de a fi accesibil la nivel european;
– întărim nevoia creșterii competențelor digitale și media și atragem atenția asupra nevoii de a preîntâmpina riscurile existente online;
Prin acest raport reușim să întărim rolul profesorilor, elevilor, studenților, părinților, autorităților locale și societății civile în definirea viitorului educației la nivel european, creând mecanisme active prin care aceștia pot participa și influența politicile și fondurile alocate în domeniu la nivel european.
Un aspect obținut prin acest raport a fost să întărim faptul că Uniunea Europeană are o responsabilitate privind educația și că trebuie să aibă competențe pentru a interveni și a sprijini educația digitală de calitate. Pentru prima dată se vorbește de politici educaționale la nivel european și se întărește rolul educației în rapoartele de țară. Acest lucru se traduce prin fonduri europene suplimentare dar și norme și standarde comune.
Am propus autorităților din România să lucrăm împreună în acest sens, dar ei preferă să facă totul pe picior, fără un calendar clar, fără resurse folosite adecvat, fără metode sau consultări reale.
Mulțumesc tuturor celor care ne-au sprijinit și care au participat la consultările noastre în realizarea acestui raport extrem de important.
Social Media