Dacă erau cu adevărat interesați, citeau studiul și raportul pe care l-am făcut la nivelul Parlamentului European privind digitalizarea educației (studiu și raport ).

Dacă voiau să sprijine educația, de ce au acceptat ca executivul să aloce doar 3,18% pentru educație în planul făcut de Guvernul PNL și prezentat cu președintele de față?

De ce au acceptat ca bugetul pentru educație pe anul 2020, făcut de Guvernul PNL, să fie la cel mai mic nivel?

De ce se vorbește doar acum despre educație digitală, dar s-a permis ministerului să facă o strategie nesustenabilă pentru digitalizarea educației, fără calendar și alocări bugetare?

Dacă era importantă soarta copiilor care nu aveau acces la educație online, de ce nu au făcut nimic, nu au accesat toate fondurile europene dedicate și nu au îmbrățișat propunerile făcute la momentul respectiv? (exemplu: )

Apropo, dacă erau interesați de Planul Național de Redresare și Reziliență de ce nu s-au luptat reprezentanții politici ai României la nivelul Consiliului?

Dacă vrem să ținem școlile deschise, cum s-a întâmplat în tot restul Europei, de ce am așteptat un an și nu s-a pregătit din timp redeschiderea școlilor? Au publicat ordinul cu câteva zile înainte. Noi am oferit soluții () și am atras atenția asupra riscurilor ()

Cred în dialog, cred că educația trebuie să iasă din zona politică, dar nu pot accepta să fim mințiți în permanență. Luni, la dezbaterea publică pe educație privind planul de redresare, se explica de ce educația o să primească mai puține resurse. Mai mult, în consultarea interinstituțională cu Ministerul Educației, reprezentanții instituției recunoșteau că nu au fost niciodată consultați. Este timpul să terminăm cu minciuna. Faptele vorbesc.

Educația trebuie să fie cu o adevărat o prioritate și în calitate de vicepreședinte al Comisiei pentru Educație și Cultură din Parlamentul European voi susține toate proiectele care sprijină educația, dar nu voi accepta ca educația să fie folosită ca un instrument politic sau de PR.