Prezentându-se ca partide providențiale, AUR și USR consideră că ne pot impune normele și valorile lor, într-o formă radicală care nu ne permite nouă să putem avea liberul arbitru. Acceptarea sau preluarea acestui discurs reprezintă cea mai mare greșeală.

Prin acest articol adresez o invitaţie partidelor politice tradiţionale să devină responsabile. Invit liderii politici să înţeleagă miza şi riscurile momentului şi să acţioneze în aşa fel încât să îşi recapete credibilitatea. Este esenţial ca aceste partide să se modernizeze rapid şi să livreze rezultate pozitive prin acţiunea lor politică sau guvernamentală. Dacă vor accepta trocul cu partidele extremiste, PNL şi PSD, partide cu tradiţie, reprezentante a două curente politice istorice în România, vor suferi un eşec major, cu costuri greu de evaluat. Miza este mai mare decât persoanele implicate sau interesele politice de moment.

Dar nu trăiesc într-o lume idilică. În speranţa că mesajul meu se va auzi, voi rămâne constant ideilor mele exprimate cu regularitate pe această platformă. Am votat împotriva susţinerii guvernului tehnocrat compus din cei care astăzi sunt în USR-PLUS, mă voi opune cât pot de mult oricărei colaborări cu AUR. Nu pentru că aş câştiga ceva din asta, ci pentru că nu aceasta este calea politică în care cred. Prefer să reacționez decât să accept ceea ce nu poate fi acceptabil, decât să mă fac că nu văd ceea ce cu toţi putem vedea şi opri până nu este prea târziu.

Cuvintele lui Martin Niemöller sunt ilustrative: “Când naziştii au venit să îi ia pe comunişti, n-am scos o vorbă. Nu eram comunist. Când i-au arestat pe social-democraţi, am tăcut. Nu eram social-democrat. Când au venit să îi ia pe sindicalişti, nu am protestat. Nu eram sindicalist. Când au venit să îi ia pe evrei, nu m-am revoltat. Nu eram evreu. Când au venit să mă ia pe mine, nu mai rămăsese nimeni care să-mi ia apărarea”.

România are nevoie de lideri politici care să traverseze ţara prin această criză teribilă şi care să facă reformele de care avem nevoie pentru a ne recâştiga demnitatea şi speranţa la un trai mai bun.